Ziua Stenopei (Pinhole Day)

"Lumea vazută prin gaură de ac!"

"The world through a pinhole!"

Utilizând cel mai rudimentar aparat de fotografiat, fotografii din întreaga lume sărbătoresc duminică 26 aprilie Ziua Stenopei sau PinholeDay. Este ocazia în care se demonstrează că în era digitalului şi a lentilelor multistratificate, arta fotografică poate fi făcută aşa cum a început să existe, folosind o cutie perforată cu un ac pe o faţă.

În Târgovişte, Asociaţia Fotochindia sprijinită de Primăria Municipiului Târgovişte şi în parteneriat cu Kiss Fm, vă invită să fotografiaţi sau să fiţi fotografiaţi cu stenopa. Veniţi în Parcul Chindia la moara de pe lac duminică începând cu ora 10:00 să vedeţi o altfel de fotografie, cum şi ce se poate face doar cu o gaură de ac. Este un eveniment încadrat în lista de manifestări mondiale organizate sub tutela Pinholeday.org. Totodată veţi putea vedea şi o miniexpoziţie de fotografie cu stenopă semnată Florian Ispas.

Cmena8 cu stenopă

Un aparat foarte bun pentru fotografia prin stenopă utilizând filmul îngust, este şi celebrul şi bătrânul Cmena8 de provenienţă sovietică. Acesta, nefiind SLR deci neavând oglindă, este mai uşor de adaptat pentru stenopă şi totodată se pot obţine distanţe focale mult mai mici deci unghiuri de cuprindere mult mai mari. Mai exact ce s-a făcut:
1. scoaterea capacului din spate (camera filmului)
2. deşurubarea celor două şuruburi ce se află pe muchia inferioară şi superioară a cadrului (practic altele nu sunt), pentru a scoate obiectivul
3. lipirea unui carton (mucava de 2mm) decupat după forma interiorului pentru a intra în locul unde era obiectivul. Lipirea cu poxipol şi acoperirea cu bandă adezivă neagră pentru a împiedica trecerea luminii înspre film. Cartonul are în mijloc o fereastră de 8x10mm realizată anterior montării. Aici s-a aşezat la distanţa de aproximativ 12mm de planul filmului dar se poate alege şi altă distanţă focală
4. realizarea stenopei într-o bucată de tablă de aluminiu (de 10x12mm) decupată dintr-o carcasă de lumânare de parafină (acel material este mai rigid decât staniolul dar uşor de perforat). Perforarea: s-a aşezat tăbliţa pe o placă de metal oţelos (eu am folosit faţa unui şubler); s-a împuns tăbliţa cu un bold, cât mai central posibil; s-a şlefuit cu o folie abrazivă de 600 (foarte fină) spatele tăbliţei pentru a se elimina materialul rezultat din împungere; s-a verificat circularitatea stenopei cu o lupă
5. tăbliţa cu stenopa astfel obţinută s-a lipit cu bandă adezivă neagră deasupra ferestrei din bucata de carton
6. s-au decupat două bucăţi de carton mucava de 2mm, cu forma şi dimensiunea din figura de mai jos, numite în continuare măşti
7. una din ele s-a lipit cu poxipol pe faţa aparatului
8. pe aceasta s-au lipit alte 3 bucăţi de carton după cum se vede în figura de mai jos cu gri închis. Acestea au rolul de a crea o distanţă între cele două feţe din carton

9. s-a lipit cea de-a doua mască de carton peste prima, practic pe cele 3 bucăţi de carton distanţor
10. s-a acoperit cu bandă adezivă neagră
11. dintr-o mapă tip plic din plastic negru, se decupează "obturatorul" care se introduce între cele două măşti

Fotografierea se face numai după trepied sau de pe un suport fix, ridicând şi coborând obturatorul. În acest caz, diametrul stenopei este de aproximativ 0.12mm, distanţa focală de 12mm, deci diafragma de f/100, unghiul de cuprindere pe diagonala cadrului de aproximativ 130 de grade iar cu film de ISO 100 la amiază cu cer senin se expune 1/2s. Mai jos sunt câteva fotografii ca exemplu şi o galerie completă puteţi vizita pe flickr.

Palatul Brâncovenesc de la Potlogi, t=1s, ISO 100

Laborator, t=2min, ISO 100

Zi înnorată, t=4s, ISO 100

t=6s, ISO 100

t=8s, ISO 400

t=6s, ISO 400

t=16s, ISO 400

Articol de Florian ISPAS

Modificarea unui SLR

Metoda prezentată pentru obţinerea unui aparat de fotografiat prin stenopă se potriveşte doar pentru aparatele cu montură M42. Pentru altfel de aparate se poate modifica. Distanţa focală obţinută este de aproximativ 22mm ceea ce înseamnă că unghiul câmpului de captare este de aproape 108 grade pe diagonala cadrului.

Ce s-a făcut?

1. tăiat un disc de carton de 65mm diametru
2. tăiat discul pe raza lui
3. transformat discul într-un con prin suprapunerea unui sector din aria lui; conul are 24mm înălţime
4. lipit conul după ce am tăiat un sector din cel suprapus pentru că era prea mare şi se îngroşa prea mult o parte a lui
5. vopsit interiorul conului cu cariocă neagră
6. tăiat 4mm din vârful conului astfel încât diametrul bazei mici a trunchiului de con format să fie de aproape 3.5mm
7. tăiat o bucată de staniol de şampanie (cel de ciocolată e prea subţire) în formă de cruce simetrică ce poate acoperi bine baza mică a trunchiului de con
8. lipit bucata de staniol cu bandă adezivă de aria laterală a trunchiului de con, doar prin laturile crucii, zona de intersecţie a lor rămânând neacoperită de banda.
9. pus trunchiul de con cu baza mică în jos, pe o bucată de coală dublă ce se afla pe o suprafaţă rigidă, şi înţepată baza mică (staniolul) cu vârful unui ac foarte subţire şi bine ascuţit.
10. verificat sub lupă diametru găurii formate prin introducerea unei sârme dintr-un cablu liţat subţire, sârmă de 0.2mm diametru ce a fost măsurată cu şublerul.
11. estimat sub lupă diametrul găurii de aproximativ 0.3mm
12. valorile obţinute şi sensibilitatea filmului folosit le-am introdus aici pentru a calcula timpul de expunere de referinţă pentru o zi la amiază cu cer perfect senin; după această valoare vă ghidaţi estimând necesarul de expunere pentru fiecare cadru.
13. pus aparatul pe poziţia B, blocat declanşatorul apăsat să stea oglinda ridicată, introdus trunchiul de con în locul obiectivului şi acoperită marginea bazei mari cu bandă adezivă şi autocolant negru. Baza mare este astfel calculată încât să intre in montura aparatului până aproape în plan şi să nu poată să scape complet înăuntru.
14. eliberat declanşatorul, introdus film konica de 400 şi fotografiat

Menţionez că încadrarea se face la ochii, nu se poate vedea ce se fotografiază, iar pozele de mai jos nu au fost deloc prelucrate sau decupate, cu excepţia corecţiei balansului de alb la cea unde sursa de iluminare a fost un bec.

Aşa arată jucăria:

Ulterior, faţă de ce se vede aici, s-a izolat cu autocolant negru îmbinarea dintre piesa de carton şi aparat. Suplimentar, este recomandabil să se acopere vizorul cu o bandă adezivă neagră deoarece la timpi de expunere de peste 1-2 sec intră puţină lumină şi pe langă oglindă.

(Articol de Florian ISPAS)

Primele fotografii prin stenopă

În extrema opusă obiectivelor de zeci de mii de euro cu lentile multistratificate şi tratate cu zeci de substanţe care mai de care mai consumatoare de litere din tot alfabetul, şi a motoarelor ultrasonice pentru focalizare perfectă, există încă din secolul XV principiul formării imagini printr-o gaură foarte mică, numită stenopă. Chiar dacă au trecut mai mult de 5 secole de atunci, în prezent există o tendinţă abordată de foarte mulţi fotografi din întreaga lume, mai exact fotografierea prin stenopă sau "stenopa". Pe lângă multitudinea de galerii foto de acest gen în spaţiul virtual, această preocupare intensă a generat chiar şi o sărbătoare mondială în rândul fotografilor, mai exact, Ziua Mondială a Stenopei (Pinhole Day) care va fi anul acesta pe 27 aprilie 2008. Fotografiile prin stenopă ies din comun în general prin profunzimea infinită, calitatea foarte proastă dar totodată un aer aparte, prezintă o realitate stricată, distorsionată, ceea ce le face apreciate. Pe de altă parte, se poate exploata faptul că distanţa focală poate fi aleasă de fotograf când îşi construieşte stenopa, ceea ce ar putea echivala teoretic cu un obiectiv cu zoom infinit, mai ales în plaja focalelor mici unde se obţin unghiuri foarte mari ale câmpului fotografiat.

Primele fotografii prin stenopă de 0.3mm montată pe un aparat pe film de 24x36mm la distanţa focală de 22mm, unghiul de cuprindere pe diagonală fiind de aproximativ 108 grade. Film Konica de ISO 400.

Timp de expunere 1/2s

Timp de expunere aprox. 12sec

Mitropolia din Târgovişte, expunere 1/8s

Timp de expunere 1/4s

Timp de expunere 1/15s

(Articol de Florian ISPAS)